KRIF

Incepand de azi si pana duminica, inclusiv, toate modelele care fac parte din colectia Th. Aman pot fi cumparate cu un 

 

 

Th.Aman goblen

P.S. Si aici ochii ti se vor bucura in compania tablourilor lui Aman, iar auzul tau va fi mangaiat de superba “Balada” a lui Ciprian Porumbescu

 

Va reveni in Philadelphia in 1863, pentru a lupta in armata nordista. In timpul razboiului surprinde in schitele si desenele sale scenele de lupta si mai tarziu va infiinta Clubul de Desen din Philadelphia, unde expune numeroase desene si schite, avand teme mitologice sau infatisand scene din timpul razboiului. Se casatoreste in 1871 cu Rebecca Morris Webster si incepe sa lucreze ca portretist, pentru a strange banii necesari intoarcerii in Franta.

Se va stabili in Franta in 1872. Se imprieteneste Pierre Auguste Renoir, Alfred Sisley si Wordsworth, care il vor influenta puternic. A fost deosebit de apropiat de Jean-Louis Ernest Meissonier si de Jean-Francois Millet, pe care il va cunoaste in 1874, cand Knight lucra la Barbizon. Spre deosebire de Millet, care avea o viziune fatalista a vietii rurale, Knight a preferat sa redea scene din universul rural intr-o maniera optimista si idilica. Pret de aproape doua decenii Knight va realiza astfel de scene, foarte apreciate in epoca.

Dupa 1895 Knight se stabileste la Rolleboise, la 60 de km vest de Paris, unde incepe sa picteze imagini din gradina sa, foarte cautate de colectionarii din acea vreme pentru stil si frumusete. In scurt timp astfel de lucrari, precum Tradafirii sau Scrisoarea, compozitii cu gradina luxurianta si tinere din imprejurimi, au inceput sa fie cumparate la preturi tot mai mari.

Artistul a abordat numeroase genuri, de la scene istorice la compozitii de gen, peisaje si portrete, toate intr-un stil detaliat si elegant.

Pentru a reda in tablourile sale modele cat mai realiste, Knight obisnuia sa studieze efectele de umbre si lumini la anumite ore ale zilei, inregistrand cu minutiozitate schimbarile.

In 1888 castiga o medalie de clasa a treia la Salon, precum si o Medalie de aur la Expozitia de la Munchen. Un an mai tarziu castiga Medalia de argint la Expozitia de la Paris si primea Legiune de Onoare. Moare la Paris, in 1924.

In sfarsit, duminica asta, am reusit sa ma adun, sa termin parte din modelele noi si sa ma apuc sa-ti povestesc, asa cum ti-am promis, cate ceva despre vacanta mea.
Hai sa-ti povestesc, mai intai, care este forma noastra de a pleca in concediu.
Este ceva mai inedit si sunt putine persoane in Romania care folosesc acest sistem, dar pentru noi este cel mai bun, pentru ca noua ne place sa mergem cu masina si nu ne prea place sa locuim pe timpul vacantei in hoteluri foarte mari, lipsite de personalitate. Trebuia sa-ti spun si tie, pentru ca, cine stie, s-ar putea sa-ti placa si sa il folosesti si tu.
Anul acesta este al treilea an in care folosim rezervarea unei cazari pe internet, acel “booking” cum se spune in engleza si pe care o facem pe unul dintre cele doua website-uri : http://www.holidaylettings.co.uk/ si http://www.ownersdirect.co.uk/.
Pe aceste doua website-uri gasesti un apartament, o vila sau o camera, in functie de buget si de locul unde doresti sa mergi. Legatura o iei direct cu proprietarul, asa ca pretul nu urca datorita agentiilor, iar la descrierea locului sunt toate detaliile, multe poze si stii exact ce te asteapta si cat te costa. Noi nu am fost dezamagiti nici o data. Singura problema este ca trebuie sa stii un pic de engleza ca sa poti sa te descurci pe website.

Ei bine, asa am facut si anul acesta si am ajuns acolo unde cerul se intalneste cu marea, acolo unde locuiesti in varf de munte printre brazi si turme de capre cu clopotei la gat si dupa cinci curbe in panta, cobori pe o superba plaja mica, din marmura si calcar unde marea Ionica isi aruca jucaus, apele verde smarald de o transparenta incredibila. Ai ghicit, este vorba despre tara chiparosilor, a maslinilor si a tufelor de leandri infloriti, Grecia, mai exact este vorba despre insula numita Kefalonia.

Pentru noi asta inseamna raiul pe pamant: micutul port Fiskardo.
Un golfulet mic, inconjurat de munti cu nori pe frunte, cu case albe, roz, albastre, pline de flori si multe ambarcatiuni de pescari, iahturi, mai mari sau mai mici, pisicute care asteapta sa le aruci peste de la masa ta si pesti care se zbenguie pe chei spre amuzamentul celor ce-i privesc. Sute de tufe de flori inconjurand casutele albe cu ferestre albastre, flori pe care noi le tinem in apartament, in ghiveci, sunt acolo cat copacii, pestii care se joaca printre cei care fac baie in mare si vin la firmiturile aruncate, iar mirosul florilor se impleteste ametitor cu parfumul mirodeniilor, a pestelui fript in jar si a marii sarate. Localnicii sunt linistiti, veseli si foarte amabili cu musafirii lor. Dupa fiecare masa servita la orice taverna, primesti din partea casei ceva: o sticla de vin kefalonian, un pahar de uzo, o baclava, un metaxa sau jumatate de pepene zemos.

Daca iti place ceea ce ti-am povestit, atunci asta este si pentru tine o solutie de concediu, dar daca doresti viata de noapte, cluburi, restaurante dichisite, shopping, atunci, mai bine incerci in alta parte. Aici este locul unde doar iti umpli sufletul cu ceea ce numai Dumnezeu iti poate da.

Oricum, asa cum o sa vezi din modelele noi, exista in Fiskardo si restaurante cu specific tailandez 

1216.Cristina - Taverna tailandeza - goblen

, ca micuta taverna “Thai” a carui patron este un grec care a facut facultatea de fizica la Bucuresti si care se bucura enorm sa vorbeasca romaneste, sa isi aminteasca ca cele mai bune bucate sunt in Romania (ciorba de burta, mititei, sarmalute si cascaval pane) si tot in Romania sunt cei mai buni prieteni.
Tot in Fiscardo vei descoperi cu incantare o casuta din vecini 

1217.Cristina - Usa casei din vecini - goblen

care arata ca un decor de basm si in care traiesc oameni si poti si tu sa iti petreci vacanta alaturi de ei.
Vei putea sa iti faci aprovizionarea dintr-o mica alimentara 

1218.Cristina - Alimentara din colt - goblen

 strajuita la colt de o imensa planta agatatoare cu flori rosii si cu camere de inchiriat deasupra, camere ale caror obloane dau spre sutele de barcute ancorate la cheu, iar seara, vei putea sa-ti faci plimbarea printre micutele terase pline de flori cu felinare 

1219.Cristina - Felinar pe strada

 despre care nu prea stii daca sunt obiecte sau daca au crescut direct din plantele care strajuiesc fiecare casuta de pe faleza.

Asta este pentru noi Fiskardo, un taram de vis, creat de Dumnezeu pentru a fi mai aproape de El si pentru a-ti aminti ca viata este o bucurie, daca stii sa te bucuri de tot ce El iti ofera.

Saptamana viitoare o sa-ti mai povestesc cate ceva despre Fiskardo si promit sa iti exemplific, tot asa, cu modele de goblen, create dupa pozele facute de noi acolo. A propos, gazda care avea grija de casuta in care am stat si care avea si ea o minune de casuta cu o terasa indreptata spre mare in trei puncte cardinale, cosea…GOBLEN. I-am promis ca ii voi trimite unul. Cred ca iti dai seama ca ii voi trimite toate modelele noi, asa, ca sa ii fac o bucurie pentru ca merita. Sunt persoane extrem de dragute si saritoare.
Te invit sa te bucuri de cativa stropi din frumusetile Kefaloniei si fii sigur(a) ca aceste modele sunt absolut originale, absolut reale si absolut proaspete !

Plutarh spunea despre pictura ca este “poezie tacuta”, iar pictorul Gustave Courbet spunea despre aceasta forma a artelor ca este “reprezentarea formelor vizibile“.

Cred eu ca aceste transpuneri in cuvinte caracterizeaza cel mai bine tablourile polonezului Marian Kaszuba, dar ele sunt si “un amalgam de elemente care comunica o idee, un sentiment, o stare de spirit“, asa cum vorbeste despre pictura si Alvaro Castagnet.

Folosesc aceste citate celebre pentru ca ele definesc mult mai bine decat pot eu sa o fac, un anumit tip de pictura, si anume, pictura naturalista, pictura care are aspectul unei fotografii, dar care contine, in mod inevitabil, personalitatea celui care o creaza.

Marian Kaszuba nu este un pictor faimos, pentru ca nu aduce nimic nou in tehnica de exprimare, dar din toate tablourile lui izbucneste spiritul libertatii si dragostea lui pentru natura, reusind prin sinceritatea sentimentelor cat si prin naturaletea desenului sa transmita posteritatii sentimente si bucuria lui de a trai, cat si dorinta de a fi liber.

Noile modelele de goblen de saptamana asta ilustreaza perfect spiritul lui liber. Calutii intruchipati de Marian Kaszuba, si de aceasta data, asa cum am mai vorbit si altadata despre cai, reprezinta pentru mine bucuria de a fi liber de a fi pur si mandru, de a te bucura si de a fi fericit alergand atat peste campii inzapezite cat si in miezul verii peste pasuni si parauri repezi.

Pana la urma, “secretul fericirii nu este sa faci ceea ce iti place, ci sa-ti placa ceea ce trebuie sa faci” (James Matthew Barrie)

Spune-mi, asa-i ca are dreptate Dl. Barrie?

Astept parerea ta si astept sa alegi bucuria spiritului liber, atat in goblenurile pe care le cosi, cat si in viata ta personala, pentru ca “libertatea - spune Jean-Jacques Rousseau - nu consta în faptul ca oamenii pot face tot ce doresc, ci în faptul ca ei nu trebuie sa faca ce nu doresc”

Pupici de la Cristina&Florin

Ieri abia, am aflat ca din 14 februarie 2010, a inceput, conform calendarului chinezesc, anul tigrului.
Nu stiu cum de mi-a scapat informatia asta, pentru ca pe mine ma intereseaza, de obicei, aceste lucruri, dar, mai bine mai tarziu, decat niciodata.
Asa gandesc eu si drept urmare, am inceput scormoneala printre zecile de modele pregatite de mine, in timp, si am descoperit minunatiile astea patru.
Tu stiai ca noul semn este anticiparea unui an dinamic cu oportunitati neasteptate si actiuni importante ?
Uite, eu am citit ca tigrul aduce insufletire si o desfasurare dramatica a evenimentelor, inflacarare si temperament. Este anul care poate aduce la viata cele mai indraznete visuri. Volumul este dat la maxim, fixat pentru experiente grandioase de viata. Limitarile sunt minime intrucat curajosul tigru se repede in noi stradanii.

In lumea larga, zice ca trebuie sa ne asteptam la schimbari sociale, rebeliuni politice si interventii militare pe mapamond.(Doamne fereste !)

2010 este anul tigrului metal, iar culoarea metalului este albul. conform legendei taoiste, tigrul traieste 1000 de ani. Dupa prima jumatate a vietii sale, dupa 500 de ani, tigrul devine alb. Tigrii sperie hotii, fantomele si indeparteaza incendiile.
Ce zici, despre toate aceste lucruri ?
Daca nu esti nascut sub zodia maimutei care este incompatibila cu caracteristicile si modul de a fi al puternicului animal, eu zic ca n-ar fi rau sa-ti asiguri casa si familia cosand vreo cateva imagini cu superbul tigru. Unde mai pui ca aceste desene sunt extraordinar de spectaculoase pe peretii din living sau chiar pe hol, fiind foarte grafice si decorative.

Desenele originale sunt facute pe matase cu penita si un soi de acuarela. Asta am incercat eu sa redau in aceste modele: finetea liniilor si transparenta culorilor.
…Si hai sa iti mai spun un secret despre mine: imi plac la nebunie desenele asiatice. Daca esti si tu incantat(a) de grafica lor, te rog uita-te si la alte doua modele de acelasi gen si poti sa-ti spui si tu parerea despre oricare model, de altfel, intrand pe model, la subsolul paginii, dupa ce te inscrii pe magazin, sau dupa ce te loghezi, daca esti inscris(a) deja. Ia priveste si la cele doua modele de goblen care sunt facute dupa Hiroshige.

Ce sa fac, nu am cum sa mint, asa ca raman cu speranta ca te numeri printre PROFESIONISTI intr-ale goblenitului si ca, pe langa dificultatea modelului care nu te va speria, romantismul si transparenta noilor modele te vor captiva.

model de goblen pictat sau cu diagrama

Model de goblen pictat sau cu diagrama

In al doile rand, vreau sa-ti reamintesc ca azi este ULTIMA ZI in care mai vezi cele doua modele prezentate saptamana trecuta. De maine, asa cum stii, aceste doua modele, dispar !

http://www.krif.ro/promotia-saptamanii/1182-atroshenko-pur-si-simplu-uimitoare/prod_3609.html

http://www.krif.ro/promotia-saptamanii/1181-atroshenko-tiganca/prod_3608.html

Acum trebuie sa-ti povestesc, neaparat, originea modelelor si sa-ti spun in cateva cuvinte, cum de m-am hotarat sa le transform in modele de goblen:

Totul a inceput cu un CD primit, acum cativa ani, de la o clienta, prietena foarte buna, care m-a avertizat, telefonic, ca voi fi vrajita de picturile unui artist, pe nume Atroshenko.

Asa s-a intamplat. Am fost realmente cucerita de vitalitatea eleganta a tuturor personajelor lui, de felul lui mai mult decat admirativ de a privi sublimul feminin, de tusele puternice ale penelului artistului, dominate de gingasia chipului feminin. Femeile intruchipate de Atroshenko sunt foarte feminine, invaluite in mister si, in acelasi timp puternice, pasionale si romantice.

…Cred ca, in perioada imediat urmatoare primirii CD-ului cu pricina, vreo doua nopti am si visat cateva din personajele lui, asa ca am decis ca pentru a scapa de ceva ce urma sa devina obsesie, m-am apucat sa pictez in acuarela cateva din personajele lui. Am facut, mai intai, cateva schite, pentru ca mai apoi, sa simt nevoia de a introduce alaturi de pasionalele sale personaje si un pic de romantism. Trandafirii imaginati si plasati alaturi de chipurile misterioase, dublate de transparenta aerului care le inconjoara, mi-au dat linistea unei idei implinite.

Asa am pictat vreo opt acuarele, dar, in perioada respectiva, nici prin cap nu mi-a trecut ca aceste picturi ar putea fi transformate in modele de goblen.

Timpul a trecut si, cand au inceput sa circule tot felul de powerpoint-uri (acele prezentari de imagini insotite de texte trimise pe email), ideea de a transforma micile mele incercari artistice in modele de goblen, a devenit tot mai puternica, asa ca acum m-am hotarat sa fac aceasta incercare.

Farmecul acestor modele este dat de contrastul dintre figurile pasionale si interiorizate ale personajelor si forma si nuantele diafane ale trandafirilor, totul fiind amplificat de transparenta aerului care le inconjoara si de lumina filtrata de ceata multicolora. Aceasta transparenta a putut fi realizata de acuarela, dar unica metoda de a obtine acele irizatii in modelul de goblen, a fost folosirea a unei multitudini de puncte de diferite nuante, puncte care se repeta, dar care redau perfect aerul volatil al acuarelei.

Stiu ca o sa ma critici ca modelele au prea multe puncte disparate, asa zise, razlete, stiu ca ti-ai fi dorit ca petele de culoare sa fie mai compacte, stiu ca o sa spui ca sunt, un pic, prea mari…Stiu, si totusi am curajul sa le supun judecatii tale, pentru ca mai stiu ca tu, @, esti cel mai aspru critic dar si cel mai impartial. Tu si toti prietenii nostri.

Sper sa-ti placa, si, in functie de parerea ta, voi continua cu acest gen de modele, sau nu. Ca intotdeauna, TU DECIZI !

P.S. Eu chiar serios vorbesc: daca esti incepatoare sau daca nu ai prea multa rabdare, nu are rost sa te lasi ispitita de fanteziile mele dupa Atroshenko. Gandeste-te de doua ori inainte de a le comanda.

P.P.S. …Si daca lucrezi goblen pictat, trebuie, neaparat, sa folosesti “imaginea reper”. Ochii umani, oricat de buni ar fi ei, nu au cum sa distinga printre fire si gaurile panzei, multitudinea punctelor.

De cand a inceput luna martie, in fiecare dimineata, cand ma trezesc, primul lucru pe care il fac este sa caut cu privirea la geam raza aceea calda si vesela care vesteste in fiecare an, primavara. Pana acum, soarele m-a cam pacalit, dar azi dimineata, cand am deschis fereastra, nu numai ca imi zambeau o gramada de raze de soare si cativa mugurei pe crengutele zarzarului din fata geamului, dar si nasul meu a inceput sa perceapa mirosul de pamant proaspat in care mijesc firele de iarba.
…Stii, daca ma gandesc bine, eu cred ca simturile noastre sunt singurele capabile sa ne aduca acel strop de fericire marunta care, alaturi de iubirea celor din jur, transforma existenta noastra efemera intr-o viata plina si implinita
…Oare atat de putine lucruri ne trebuiesc ca sa fim fericiti ? Eu cred ca da.
Esential este ca noi, sa invatam sa percepem, in fiecare zi, lucrurile care ne fac placere si care, prin lumina, culoare, miros, gust, auz sau atingere, sa ne aduca acel strop efemer de bucurie in fiecare zi.

Asa gandesc eu de fiecare data cand pregatesc un model de goblen. Fiecare imagine trebuie sa transmita ceva, ceva ce depaseste limita privirii, ceva ce intra dincolo de sita simturilor si ajunge in suflet.

Atroshenko, pentru mine, emana prin fiecare urma de penel sau linie a desenului, iubire si respect pentru gingasa, eleganta si pasionala femeie, mahnire si neliniste pentru norii deslusiti in privirile ei triste sau ingrijorate, tandrete si intelegere pentru fiecare clipa din viata ei. Asa este pentru mine, Atroshenko: pictorul cucerit in totalitate de vesnicul mister feminin pe care il divinizeaza.

Saptamana asta iti propun doua modele noi din colectia Atroshenko, doua portrete infatisand doua supebe femei ale caror ganduri si trairi, chiar daca simti ca sunt necunoscute pictorului, sunt invaluite de panelul sau in vesnicul mister feminin.

Prima data le-a vazut fiica unui mic pescar, care traia in acest colt uitat de lume. Tatal ei ii facuse cadou un ochean vechi, aruncat de valuri pe mal si ea, in fiecare seara, la asfintit, dupa ce termina de trebaluit prin casa, se aseza in fata casutei lor mici si privea prin ciudatul obiect spre mare, asteptandu-si tatal. Statea atata timp cat dura apusul si intotdeauna ochii ei se umpleau de o lumina stranie, aurie, cautand cu privirea barcuta tatei si visand spre bucuriile pe care nu le stia, dar simtea ca numai de acolo, pe acea carare de lumina, putea sa apara tot ce imaginatia fetei tesea din vise.

Asa se intampla si in seara aceea speciala, cand au aparut cei trei caluti al asfintitului.

Fata pescarului nu si-a mai putut lua ochii de la ei atata timp cat ei s-au jucat pe malul marii, dar, dupa asfintit, cand a disparut cararea de lumina, au disparut si calutii. Seara, a povestit tatalui ce cai minunati a vazut, dar micuta fiica de pescar a intalnit privirile ingrijorate ale tatalui si nu a insistat prea mult, pentru ca simtind cum gandurile ii sterg zambetul revederii din priviri, a renuntat sa-i mai impartaseasca nevinovata ei bucurie, rezervandu-si-o doar pentru sine.

Calutii au venit si a doua zi, si a treia zi, dar a patra zi, cand cerul s-a innegurat si a inceput furtuna, frumosii neastamparati nu s-au mai aratat si fata abia atunci a inteles cat de mult insemnau ei pentru ea. Nu au venit nici a doua zi si nici a treia zi, iar cerul ce pana atunci parea de smarald, fiind innourat acum, parea de plumb si gandurile ei, de plumb erau si ele. Fata a inceput sa fie trista si absenta, si nici sosirea de pe mare a tatalui nu-i mai lumina privirea.

A patra zi, cerul s-a luminat si seara, cand soarele a inceput sa coboare spre asfintit, s-a auzit din nou, pe mal, ropotul copitelor si micuta fata de pescar a alergat intr-un suflet sa-si vada prietenii. Erau acolo in toata splendoarea lor si ea si-a luat inima in dinti si s-a apropiat sfioasa de ei. Calutii au nechezat o data, s-au oprit si, firesc, ca in orice poveste frumoasa, i-au vorbit si au intrebat-o cum o cheama.

- Speranta, spune ea, dar pe voi?

- Eu sunt Iubire

- Eu sunt Bogatie”, spune al doilea

Al treilea se inclina si spune ca il cheama Noroc.

- Ce nume frumoase aveti voi ! – spune fata – dar de ce ati disparut si de ce nu ramaneti vesnic aici cu mine?

- Nu putem ramane numai cu tine si nu putem ramane toti. Daca vrei foarte tare, atunci poti sa te hotarasti numai la unul dintre noi si acela si numai acela va veni la tine la apus, dar va trebui sa ai grija de el. Va trebui sa ii aduci fan, sa il teseli, sa il adapostesi. Pana maine, ai timp sa te gandesti pe care dintre noi il alegi si atunci, asa va fi.

Intre timp, soarele a disparut si calutii au disparut si ei.

Cand pescarul s-a intors, in acea seara, fata, emotionata, pentru ca avea de luat o hotarare foarte mare, si-a luat inima in dinti si i-a povestit tatalui, rugandu-l sa o ajute in luarea deciziei de a doua zi. Spre surprinderea ei, tatal nu s-a mai innegurat cand a auzit povestea fetei, ba chiar a ascultat-o cu atentie si au inceput amandoi sa-si dea cu parerea in legatura cu alegerea pe care trebuia fata sa o faca, ba chiar au chemat-o si pe bunica, din vecini ca sa ii ajute:

- Parerea mea este ca ar trebui sa alegi calutul cu numele de Noroc – zise tatal – uite – spune el – eu daca nu am noroc, nu prind peste si tu stii cel mai bine ca sunt multe zile in care vin fara pic de peste.

- Stiti ceva, eu, daca ma gandesc bine, cred ca alegerea cea mai buna este calutul cu numele Bogatie – hotara bunica dupa o droaie de discutii – daca esti bogat, ai si ce pune pe masa chiar daca n-ai noroc la pescuit si te iubeste si toata lumea pentru ca ai de unde sa le dai si lor.

Mai trecura vre-o doua ore de discutii pana vorbi si fiica:

- Am stat sa va ascult pe amandoi si aveti amandoi dreptatea voastra, dar eu, asa lipsita de experienta cum sant, nu as da nimic din iubirea care imi incalzeste inima cand sunt cu voi si nu as renunta niciodata la bucuria de a fi iubita de voi, asa ca decizia mea este luata: aleg calutul numit Iubire. Fara bani mai poti trai, noroc mult nu am avut niciodata, dar fara Iubire nu putem trai.

Bunica si pescarul au mai spus ei cate ceva, dar argumentele fetei i-au convins, asa ca au decis impreuna si a doua zi, la apus, toti trei au asteptat venirea calutilor.

Era o seara minunata. Smaraldul apei cu dantele albe a inceput sa se intunece, incet, contopindu-se intr-o carare aurie cu soarele si inainte de a deveni cararea rosie, acolo si-au facut aparitia cei trei caluti. Alergau, ca intotdeauna, intrecandu-se intre ei, stropindu-se si nechezand veseli. S-au oprit in fata celor trei, au inclinat frumos capul in semn de salut si, cel numit Bogatie, fiind cel mai sigur pe el si indraznet, a intrebat:

- Spune, fata frumoasa si cuminte, care este alegerea ta ?

- Pe toti va iubesc si va doresc in preajma mea, pentru ca toti sunteti frumosi impreuna si pentru ca si voua, simt eu, ca va este bine impreuna, dar pentru ca stiu ca nu pot alege decat pe unul dintre voi, am hotarat impreuna cu bunica si tatal meu ca alesul sa fie Iubire. Fara el, chiar nu pot trai – asa-i raspunse fata cea sfioasa, privind in jos, cu obrajii rosii de rusine ca nu l-a ales pe cel care a intrebat-o, dar cu inima impacata ca a ales ceea ce simtea.

- Foarte bine, fetito, tu ai ales. Maine, la apus, fratele meu Iubire va veni la tine. Sa-l astepti asa cum am vborbit.

Si dusi au fost toti calutii.

Soarele s-a ascuns in mare si intunericul s-a lasat peste micuta insula arida.

A doua zi, de dimineata, toata familia s-a apucat de treaba, ba au chemat si cativa vecini binevoitori sa-i ajute sa ridice un grajd, sa aduca fiecare cateva ciubere cu apa proaspta si sa adune niscaiva fan uscat. Toti au robotit ziua intreaga si seara s-au dus bucurosi la malul marii sa vada frumusetea de calut alb pe care il chema Iubire

Mai intai soarele s-a apropiat de apa la orizont, apoi a aparut cararea aurie care s-a facut incet, incet, rosie si cand sorele incepuse sa arate ca un carbune incins care se stinge in mare, minune ! In ceata care se lasa usor, au aparut toti trei caluti, la fel de veseli ca intotdeauna, la fel de jucausi si cand au ajuns la mal, dupa ce au salutat cu un nechezat toata suflarea adunata, calutul numit Iubire, a ingenuncheat in fata fetei de pescar si i-a spus:

- Multumesc ca m-ai ales pe mine, dar nu numai eu iti multumesc. Iti multumesc toti ceilalti frati ai mei, pentru ca daca alegeai pe oricare dintre ceilalti, ne-am fi despartit, pe cand asa, faptul ca m-ai ales pe mine, vom ramane pe veci impreuna si toti vom fi fericiti. Asa este dat de Dumnezeu. Fara IUBIRE poti avea BOGATIE sau NOROC, dar nu poti fi fericit.

A doua zi, mare fu mirarea tuturor locuitorilor, cand micuta lor insula, arida si uscata cum o stiau ei, s-a transformat intr-un micut paradis, plin de flori si holde bogate, plin de pomi fructiferi cu rodul pana la pamant, iar pescuitul, singura sursa de existenta, pana atunci, le-a adus din acea zi tot ceea ce au avut nevoie, ba se spune ca acolo, in apele micutei insule a paradisului, traiesc pesti mari si frumosi cum nu s-au mai vazut si chiar ei sunt cei care sar in unditele si navoadele pescarilor, pentru ca nu mai suporta sa fie atat de multi la un loc.

…Stiu eu ce sa spun ? O fi adevarat sau nu ? Nu stiu, asa se povesteste.

Cert este ca de atunci, de cand cei patru caluti ai asfintitului si-au facut culcusul pe malul marii, au fost vazuti de foarte, foarte multi oameni alergand si jucandu-se la asfintit si zi-ce-se ca daca ii vezi atunci, cand sorele da sa se scufunde in mare, atunci toate cele trei laturi ale fericirii te vor imbratisa si chiar daca nu te numesti neaparat Speranta, dar o porti in suflet, Iubirea, Norocul si Bogatia, te vor gasi neantarziat.

Incearca si tu la vara ! Eu sunt sigura ca asa este, tu nu?

preturi promotionale pana in 28.02.2010 AICI

       dupa aceasta data apasa AICI

Asa ca AZI, vreau sa iti aduc in atentie, 14 modele de goblen care sa afla in colectia noastra de mai mult timp si pe care le-am reprelucrat si pentru ca tu sa fii tentat(a) sa incerci noua prelucrare si pentru ca tu sa poti, cu bani mai putini, sa-ti cumperi modelele pe care le alegi dintre ele, iti ofer pentru fiecare, timp de o saptamana, un discount de 15% pentru modelul de goblen cu setul de ate.